Dimineață, răcoare și miros de tei, el își plimba alene câinele. Lesa o ținea doar cu un deget, lăsând libertate animalului, iar în mâna dreaptă, nelipsita țigară. La câțiva metri apare o ea. Ea plimbându-se alene, îmbrăcată lejer, probabil fără vreo destinație stabilită. Privirile lor se intersectează, schițează un zâmbet discret amândoi, iar ea îl întreabă cum îl cheamă pe cățel, cât timp are, nimicuri de genu’. Pe când el se pregătea să-i detalieze istoricul animalului, meniul zilnic și câteva povestioare cu medicul veterinar, o mașină neagră trece prin dreptul lor, cu geamul de la șofer coborât pe jumătate. Din mașină răsună o voce calmă:

Să pui hainele la spălat să să nu uiți să iei scutece copilului, da?

Da dragă…

Până când moartea ne va despărți.

This site uses cookies. By continuing to use this website, you consent on our use of these cookies. Find out more about this site’s cookies.