Bubele vechi și noi – Ep. I

Dacă tot am început să povestesc de bubele altora, hai să zic acuma și de ceva bube căpătate de mine în timp. Cum sunt pe profil real, prefer să fac frumos o înșiruire frumos clasificată (cu o foarte mare aproximație, după vârstă).

1) Prima bubă menționată de izvoarele vorbite și care se poate confirma, este buba de la arcadă de pe la 2-3 ani. Precoc fiind, iau viteză dintr-o cameră în alta, frână pe covor, covor pleacă, zbang cu capul de calorifer. Arcada pa! Dus de urgență la spital, pus pe masă la cusut, fugărit doctorul în jurul mesei, timp în care dom doctor o liniștea pe mama: Doamnă, ăsta n-are nici pe dracu’! Cicatricea rezistă, le spun la oameni că e din război.

2) Altă bubă din tinerețile mele zbuciumate este buba din palmă. Intelijent și practic fiind eu la venerabila vârstă de 4-5 ani, iau o lebeniță și pun palma sub ea s-o sprijin mai bine. Iau cuțitul cel mai mare, cu care văzusem eu că se spintecă așa ceva, și-l înfig cu sete în lebenițoi. Evident, lebenițoiul fiind 98 % apă, după cum ulterior am aflat, a murdărit doar puțin cuțitul care mi-a trecut prin palmă, exact printre 2 chestii importante (tendoane, articulații, whatever). Fugit la baie cu palma plină de sânge și explicat mamei că dacă deschid palma, fac mizerie.

3) Teoretic n-aș povesti de asta, dar eram atâta de dobitoc în perioada aia că ăștia de la Jack Ass țin și acuma slujbă de inspirație divină în fața unui poster cu mine din tinerețe. Mă duc eu la plimbare, scos de un unchi de-al meu. Și revin acasă ca un culturist la mall. Serios, parcă eram ceva manelist mizerabil ieșit la agățat. Aveam reflexie de siglă de BMW în ochi. Atâta de încordat am pășit în casă că ai mei s-au dat deoparte. Mi-ar fi pus și o manea să mă calmez, dar nu existau. Dar când a ridicat jmekerul de mine brațele s-a văzut și adevăratul motiv al înfoierii mele. Mi-am dat drumul pe scoarța unui copac unde mă urcasem ca ursul și am stabilit că așa-l și cobor. Procesul de scalpare cred că era ceva bășină practicată la SPA-uri pentru relaxarea pielii de pe cap la cum arătam eu și la cum mă simțeam. Două săptămâni am dormit ca un roadkill.

4) Mai cresc puțin și decid să-mi sparg nasul. Zis și făcut, consult cele mai originale metode, mă duc în curtea școlii din spatele blocului și mă urc pe-o bârnă (d-aia de gimnastică). Acolo fac eu 2-3 mișcări, trag cu ochiul unei fete care mă urmărea topită de după gard, mai mult ca sigur mă găsea apetisant și mă dorea. Și după încă o mișcare de impresionare a sexului frumos, ca-n bancul cu indianul care a căzut de pe cal că s-a terminat calul, a dracului bârnă se termină și ea și nu mai găsesc punct de sprijin decât în ceva pietroi de la baza ei. Nas, pa!

Deşi în cele mai multe cazuri ce te răneşte te face mai puternic, eu sincer aş fi preferat să nu fiu aşa puternic dar totodată în loc de las că trece şi-ţi rămâne doar semn de bună purtare, aş fi preferat să existe şi pe vreme buşiturilor mele spray-ul Bionect, caz în care semnele de bună purtare ar fi rămas doar în viu grai fără exemple exemplificatoare pe diverse părţi ale corpului. Apropos de Bionect, băieţii organizează şi un concurs constând în produse care aduc un plus celor care le pasă câtuşi de puţin de estetică. Se completează un chestionar, se pune pe Facebook si cel mai like-uit primeşte un premiu mare mare. Cei mai primii 100 primesc şi ei nişte premii nu chiar aşa mari dar indispensabile în orice trusă de prim ajutor.

Spor la concurs şi la cât mai puţine buşituri, julituri, belituri, jupuituri şi alte uri dăunătoare.

You may also like...

1 Response

  1. Maria says:

    Aia cu reflexia de sigla de bmw iun ochi suna bine :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses cookies. By continuing to use this website, you consent on our use of these cookies. Find out more about this site’s cookies.