Pizza fantomatică

Voi încerca să redau cât mai coerent una din multele aventuri la pizza. Era o primăvară frumoasă, păsărelele zburdau, cerbii cântau, Dinamo juca prost ca de obicei şi mi-era foame.

Hai să lovesc o pizzerie, nu dăm nume, nu-i aşa? Mă aşez la o masă şi iau meniul. Ok, ne uităm peste:
Pizza cu urechi…neeh, nu spune clar ce urechi, pot fi orice urechi. Pizza din viitor, iarăşi pas, poate ăia din viitor mănâncă uraniu, azbest ÅŸi veioze. Pizza de apă dulce, sună interesant dar poate dau în diabet. Pizza Matol, sună fain, ingredientele mi-erau cunoscute: vodkă, bere, cognac, vin ÅŸi Unicum, toate într-un blat mai solid în forma de blid. Sărim peste ÅŸi ajungem la pizza casei: Pizza Lumină.

Mă uit peste compoziÅ£ie, sună fain, licurici proaspeÅ£i, becuri de crăciun ÅŸi alge fosforescente. Comand una, vine relativ repede, cu o singură problemă, licuricii cred că erau beÅ£i ÅŸi nu mai luminau. ÃŽmi explica ospătarul că vezi doamne au stat la frigider lângă 2 pizza Matol ÅŸi n-au nimic, că se vor trezi ulterior în stomac ÅŸi-ÅŸi vor face treaba. AÅŸa ceva nu accept. Ori îmi dai lumină completă ori chem OPC-ul pe voi, scrie clar acolo – intensitatea licuricilor nu poate fi mai mică decât 1/2 din viteza luminii aplicate vertical în borcanul Verzelius. Se dau oamenii peste cap, fac ei ceva vrăji acolo, descântă prin bucătărie, dar îmi aduc exact ce am vrut. O minunăţie, algele Å£i se topeau în gură, becurile te zgâriau pe limbă până Å£i se topea toată, iar licuricii…licuricii erau fantastici, parcă mâncai lumină în cea mai pură formă, lumină din lumină chiar. Satisfăcut, plec spre casă ÅŸi încep problemele. Atunci m-a lovit. Vraja se destrămase, ÅŸi “licuricii” îşi reveneau la forma lor iniÅ£ială – erau licurici fantomatici.