Blog de Trotinetă » Concordia

Un nou început

Trotinetus — Sun, 11 Apr 2010 10:53:38 +0000

Antonel și Concordia, copți amândoi, se prezintă la tribunal. Ajung în fața judecătorului…

A/C – Bună ziua, am dori să divorțăm.

Judge- Dar câți ani aveți totuși?

A/C - 130 respectiv 120

Judge - Și care ar fi problema, cum s-a ajuns aici?

A/C - Păi nu ne mai înțelegem, nu ne mai iubim, vrem să ne recăsătorim.

Judge - Și de câți ani durează toată “problema” asta?

A/C - De vre-o… 95

J – Și atunci de ce ați așteptat până acuma?!?

A/C - Păi să moară copiii, să nu sufere…

Bărbații este porci II

Trotinetus — Mon, 15 Mar 2010 18:51:10 +0000

Antonel și Concordia împlinesc 50 de ani de căsnicie. Antonel moare. Se duce în Rai. Mai trec 2 ani și moare și Concordia. Ajunge și ea în Rai. Îl caută ea pe Antonel peste tot, într-un final îl vede și fuge către el cu brațele larg deschise. Se împiedică, se ridică și fuge iar. Când să sară în brațele lui Antonel, acesta o oprește, ridicând palma ferm si radical: “Hooo!” Concordia mirată: “Dar Antonel, de 2 ani aștept clipa asta, ce s-a întâmplat?!?” Antonel îi răspunde cu un zâmbet, larg, tipic lui: “Înțelegerea a fost: Până când moartea ne va despărți !“

Bărbații este porci

Trotinetus — Mon, 15 Mar 2010 18:18:24 +0000

Doi bătrânei la un azil de bătrânei. Pentru a evita clișeele îi vom numi Antonel și Concordia. Și cei doi bătrânei, situați undeva pe la venerabila vârstă de 80+, într-o bună zi se îndrăgostesc. Și relația lor crește pe zi ce trece, până când într-o bună zi, Antonel își ia inima în dinți și-o întreabă pe Concordia: Auzi tu, fă Concordio, așa de dragul tinereților de mult apuse, nu-mi pui tu mâna “acolo” puțin? Așa, să-mi aduc și io aminte cum îi. Concordia se conformează, pune mâna pe cuc, totul e în regulă. A doua zi, ca de obicei Concordia iese din camera ei și merge să-l scoată pe Antonel la plimbare. Ia-l de unde nu-i! Iese babuța, îl caută, îl strigă … nimic. Până când i se pare că-l vede pe o bancă mai retrasă în parc. Se îndreaptă ea fericită către moșuleț, când se apropie…stupoare, Antonel era alături de altă băbuță. Urmează urlete, crize de lumbago, baston aruncat, “Ce are ea și eu nu am ?!?“.

Antonel afișează un zâmbet laaaaarg… Parkinson !