Hai să lovesc o pizzerie, nu dăm nume, nu-i aşa? Mă aşez la o masă şi iau meniul. Ok, ne uităm peste:
Pizza cu urechi…neeh, nu spune clar ce urechi, pot fi orice urechi. Pizza din viitor, iarăşi pas, poate ăia din viitor mănâncă uraniu, azbest şi veioze. Pizza de apă dulce, sună interesant dar poate dau în diabet. Pizza Matol, sună fain, ingredientele mi-erau cunoscute: vodkă, bere, cognac, vin şi Unicum, toate într-un blat mai solid în forma de blid. Sărim peste şi ajungem la pizza casei: Pizza Lumină.

Mă uit peste compoziţie, sună fain, licurici proaspeţi, becuri de crăciun şi alge fosforescente. Comand una, vine relativ repede, cu o singură problemă, licuricii cred că erau beţi şi nu mai luminau. Îmi explica ospătarul că vezi doamne au stat la frigider lângă 2 pizza Matol şi n-au nimic, că se vor trezi ulterior în stomac şi-şi vor face treaba. Aşa ceva nu accept. Ori îmi dai lumină completă ori chem OPC-ul pe voi, scrie clar acolo – intensitatea licuricilor nu poate fi mai mică decât 1/2 din viteza luminii aplicate vertical în borcanul Verzelius. Se dau oamenii peste cap, fac ei ceva vrăji acolo, descântă prin bucătărie, dar îmi aduc exact ce am vrut. O minunăţie, algele ţi se topeau în gură, becurile te zgâriau pe limbă până ţi se topea toată, iar licuricii…licuricii erau fantastici, parcă mâncai lumină în cea mai pură formă, lumină din lumină chiar. Satisfăcut, plec spre casă şi încep problemele. Atunci m-a lovit. Vraja se destrămase, şi “licuricii” îşi reveneau la forma lor iniţială – erau licurici fantomatici.

Și într-o bună zi, licuriciul nostru, Markinson îi zicea, se hotărâ să facă ceva în privința asta, a fantomicismului adică. Și ce se gândi el … să se înscrie la un curs de purtat flacăra olimpică. Dar nici asta nu-l ajută prea mult, fiindcă flacăra era mare și el era mic. Îi veni altă idee (Markinson nu era prost, ba chiar dimpotrivă), să se facă șofer de tir. Ideea asta o abandonă foarte repede. Nu putea să se ducă la chefuri tot cu tirul sa facă lumină, de aia.

Ideea supremă îi veni într-o zi pe când se uita la Licuriciovery TV®. Și la Licuriciovery TV® mergea o emisune despre tot felul de invenții năstrușnice. Astfel Markinson își fabrică un distrai luminic. Ce înseamnă distraiul luminic … un costum asemănător celor din Dune dar cu un bec pe cap. Reciclează toată umiditatea din corp, în jurul gâtului formându-se o cascadă care se varsă la rândul ei într-un lăcușor de acumulare la baza stomacului, dotat și el (lăcușorul, nu stomacul) cu un baraj în miniatură cu o hidrocentrală mică mică, care generează curent electric suficient cât să mențină un bec aprins fără nici un efort. Problem solved!