Programul festivalului de teatru scurt include spectacole de stradă, spectacole de pub, concerte, lansări de carte, parada costumelor de teatru, carnaval în aer liber, ateliere de creaţie handmade, prezentări de modă, recitaluri de muzică şi poezie.

Într-un final, apare un eveniment promovat ca lumea şi la Oradea. Sper să nu fie din nou excepţia care întăreşte regula.

Taie Ciucuru este un sport practicat de localnici încă din vremea lui Decebal. Pe atunci, dacii din această zonă se îmbătau groaznic după fiecare zi de muncă, luptă sau leneveală precum şi în fiecare dimineaţă înainte de a merge la muncă, luptă sau leneaveală şi tăiau tot ce le ieşea în cale. Cum vocabularul dacic era destul de restrâns, şi viezurele, barza şi mânzul nu le puteau tăia că nu le puteau prinde, restul obiectelor se numeau Ciucuri.

Aruncă Ciucurul, are o altă rădăcină istorică, fiind considerat unul dintre cele mai bărbăteşti sporturi practicate pe planetă. Aruncatul ciucurului a fost la origini o veche metodă de vânat urşi. Se mergea în grup gălăgios până lângă bârlogul ursului şi se atrăgea ursul afară. Se ungea un ciucur cu miere şi carne şi se arunca de la unul la altul în grupul de vânători până când ursul cădea răpus de oboseală.

Publicăm şi un scurt fragment din interviul senzaţional cu Mugurel Vioi, unul din organizatorii Ciucur Fest 2010, cum îi place lui să-i zică:

Trotineta – Cum ţi-a venit ideea?

Mugur – În urma unei bătăi într-un bar, senzaţional, nu-i aşa?

Trotineta – Mda. Ai putea detalia puţin…?

Mugur – Luam bătaie de la nişte turişti beţi şi mă gândeam în sinea mea, cum drac să-i pot şi eu bate pe turişti?

Trotineta – Da’ iei des bătaie de la turişti?

Mugur – Destul de des.

Trotineta – Cu ce faţă ai…

Mugur – Mă, tu-ţi baţi ceea dă mine!

Trotineta – Nu, nu, glumam numa (râs înfundat)

Mugur - Îhî…aha, noa bine, deci…

Trotineta – Şi ţi-a venit ideea să baţi turişti în mod legal cum s-ar spune.

Mugur – Îhî.

Trotineta – Foarte tare!

Mugur – Foarte, foarte, şi le luăm şi bani să ia bătaie în mod “tradiţional” cică. Adică dacă vrei să fii lovit şi tăiat cu o unealtă tradiţională, plăteşti taxă suplimentară. Dacă vrei să fii doar tăiat cu banalul topor sau sabie, intră în preţul biletului.

Trotineta – Şi cu aruncatul cicurului cum faceţi, cum adaptaţi, sper că nu mai folosiţi urşi…

Mugur – A, nu, clar! Acuma folosim o morsă bătrână dar nu mai are acelaşi farmec. Mai sfarmă câte un turist ocazional, dar nu ca mai demult la competiţiile locale. (Mugur aruncă o privire umplută de regrete către trecut)

Later edit 2011 – Simfonia Lalelelor 2011 va avea loc in perioada 15-17 aprilie.

În altă ordine de idei, oleacă de cultură generală nu strică…

Numele ştiinţific al lalelei e de origine persană, venind de la cuvântul „tulben” – turban, aluzie deloc fină la asemănarea cupei florii cu tradiţionalele turbane. Zona de origine e considerată regiunea muntoasă a Asiei Mici, dar ele pot fi întâlnite şi în zonele temperate ale Chinei, Japoniei, Asiei Centrale şi de-a lungul Mării Mediterane.

De-a lungul vremii, lalelele au stârnit adevărate pasiuni, în perioada 1634-1637, ajungându-se la o adevărată isterie în rândul cultivatorilor, dornici să obţină Laleaua Neagră. Oraşul Haarlem din Olanda oferă 100.000 the guldeni primul om care va cultiva o lalea neagra. Aşa începe romanul lui Alexandre Dumas „Laleaua neagră“, ce a aprins în mintea iubitorilor de flori întrebarea: oare chiar e imposibilă creşterea unei lalele negre?

Partea interesantă e că nu există nici o lalea cu adevarat neagră, şi pare-se nici nu va exista dintr-un motiv foarte simplu: e imposibil. Frans Roozen, directorul tehnic al Institutului de flori din Olanda, afirmă: “Pentru a fi cu adevărat negru, culoarea trebuie sa nu aibă nici măcar o nuanţă sau tentă de altă culoare. Iar acest lucru în natură se întâmplă doar cu moartea. Nici o frunză sau floare vie nu este neagră în totalitate.”

Cele mai apropiate tentative de lalea neagră arată în felul urmator:

Laleaua Black Diamond

Laleaua Burgundy

Laleaua Black Parrot

Laleaua Queen of the Night

Qu

Programul ostilităților va decurge în felul următor:

25 iunie: Manowar si Volbeat.

26 iunie: Metallica, Slayer, Megadeth, Anthrax și Heaven And Hell.

27 iunie: Rammstein si Alice in Chains. Tot în ultima zi a festivalului vor canta Stone Sour si Mastodon.

Biletele vor costa între 127 și 371 de lei  pentru 25 iunie, și între 196 si 371 de lei, pentru 26 și 27 iunie.

O altă variantă este abonamentul valabil în toate cele trei zile, care va costa între 371 si 583 de lei.

Numărul de bilete este limitat la 45.000.