Nu, nu și iarăși nu

Unii i-au numit tehnici, unii i-au numit zgomotoși, alții s-au rezumat la wtf?!? Restul de oameni care n-au găsit asocierea cu un concert de Crăciun au scutire. Sunt sigur că multora le-a plăcut. La fel de sigur sunt însă că pe mulți i-a scos din sărite sau chiar enervat. Găleți de tehnică aduse pe scenă și aruncate peste un public neobișnuit cu așa ceva. Eu unu’ i-am asociat cu un elefant cu sindromul Down. În unele momente mi se părea că mă uit la un Requiem for a dream amestecat cu Lord of the rings. A nu se confunda părerea mea cu una de specialitate.

The Thing, că de ei e vorba, reușesc toate cele de mai sus. Poate asta vor, poate doar asta a reieșit aseară la Filarmonică, o serie de misunderstandings violent expuse. Poate atât am înțeles eu. Dar categoric pot să afirm că mie unul nu mi-au plăcut. Și nici nu vroiam să înțeleg mai mult din ce am ascultat. Genul de formație care poate cânta și la frunză, foarte tehnic chiar, dar probabil ți-ar zbura timpanele și cu frunza respectivă. Cam așa cum sunt în termeni de armistițiu și cu limba elfică sunt de acord și cu genul grupului instrumental de muzică nedefinită clar – The Thing. Cui îi place s-o asculte.

Totuși niște chestii nu le înțeleg eu la concertele noastre.

1) Vii la concert, nu știi exact la ce să te aștepți, găsești o chestie care nu ți-e pe plac, dar te încăpățânezi să stai până la capăt. Fail!

2) Vii la concert, cârâi ca o pizdă proastă să te audă 2 rânduri că nu-ți place muzica, dar când se termină o piesă, aplauzi. Fuck off!

3) (a se completa după ce văd recenziile concertului)

I rest my fuckin’ case.