Babuinizare
Ursul se plimba agale prin pădure şi deodată vede un melc alergând. Şi alerga melcul, de mânca pământul.
– Ce faci melcule? Unde dracu fugi aşa?
– Băi, fug că vine D.N.A.-ul să mă bage la bulău!
– Păi de ce?
– Păi: eu – casă, tata – casă, mama – casă, sor-mea casă! De aia!
Stă ursul, se gandeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge, şi fuge de-nghite pământul. Se întalneşte cu un cocostârc. Cocostârcul îl întreabă:
– Ce faci ursule? De ce fugi aşa?
– Ce să fac? răspunde ursul. Fug, că s-ar putea să mă cerceteze DNA-ul şi am belit-o!
– Păi de ce? – Păi: eu – blană, tata – blană, mama – blană, sor-mea blană. De asta fug.
Stă cocostârcul, se gândeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge, şi fuge, şi fuge. Se întâlneşte cu babuinul.
– Ce faci cocostârcule? Unde fugi asa?
– Ce să fac? raspunde cocostarcul. Fug, că s-ar putea să vină DNA-ul să mă cerceteze.
– Păi de ce?
– Păi eu pe picior mare, tata pe picior mare, mama pe picior mare, sor-mea – pe picior mare.
O rupe şi babuinul la fugă. Şi fuge, şi fuge şi fuge. La un moment dat se opreşte deodată brusc:
Dar eu de ce dracu fug? Eu în curu gol, tata în curu gol, mama în curu, sor-mea în curu gol…
Mai era şi continuarea:
Tutrturica stă nepăsătoare.
– Tu nu te temi?
– Nu, pentru că eu cucurrrrru la unu, cucurrrrru la altul, … De cine să mă mai tem?
Sau varianta cu vrăbiuţa:
Eu cip-crip la unu, cip-cirip la altul, …
Mama păsărică, sor-mea păsărică, var-mea păsărică…