Să scriem cu curu

Se dă un comunicat de presă de către Primăria Alexandriei.

Care comunicat conţine toate toate activităţile ce se vor desfăsura cu ocazia Zilelor Alexandriei. Chestiile ce urmează apar într-un comunicat de presă (redactat, corectat şi verificat de angajaţii unei primării)

– asociaţia Dăi o Şansă

– Concurs de grafitii

– Trupa HQ

– program DJ – Ninel Turnagiu

– Conectă’R 

– Trupa Zdop şi Zdup

Dacă tot ai fost desemnat să scrii şi să pui cap la cap programul, dacă ceva îţi sună ciudat… întrebi, verifici şi după aia scrii şi mai ales – publici. Semnele de punctuaţie sunt un rău necesar. Deşi, scena deja se conturează tot mai clar:

2 angajate la stat, una în vârstă de 22 (cu ţâţe mari şi buze penisoidale) şi una de 58 de ani (acră şi spurcată, freacă menta toată ziua, dar îl are la mână pe ceva consilier local). Totul se întâmplă într-o încăpere cu lambriuri soioase şi un calendar ortodox din 2011 prins în pioneze peste cel din 2010, respectiv 2009 şi 2008. Pe undeva zace o foaie ruptă dintr-o agendă, scrisă cu piciorul cu un pix fără prea multă pastă, de către un angajat cu coşuri care e nepotul unui angajat fără coşuri dar cu vechime. Un PC Pentium II cu 64 de rami şi un monitor LCD cu diagonală de 21″ (luat din bani europeni de la bugetul local).

Tu Florică, haidi bre că trabă şi scriem programu la sărbătorile oraşului, futa-le dracu şi sărbători, când fumam mai bine!

Amu?!

Amu dară, când pizda mă-tii, că imediat încep! Ordin de la dom’ primar!

Nah hai, să terminăm şi cu astea, că mi-am ojat numa o mână să scriu căcatu ăsta.

Ninel, ce pizda mă-tii ai fi scris aci…? Co ce? Concătar, Cnînctârr. Hai că-l sun futa-l zmăii să-l fută!

Conectă’R ? Să mori tu!