Şi băieţii plâng câteodata

Da’ plâng rău băieţii câteodata, mai ales când ajung la o vârstă la care încep să perceapă ce “vizionari” au fost părinţii lor când i-au numit cum i-au numit. Urmează exemplificările:

Fain aşa, ne reaminteşte de bancul cu adolescentul şi mama sa uber îngrijorată:

“Fotbal nu ştii să joci, manele nu vrei să cânţi, la căpşuni nu vrei să mergi, mai du-te la facultate şi fă-ne de căcat pe toţi!!!”

Ăsta nu face de căcat pe nimeni…

Ăsta se încadrează doar la categoria DE CEEEE??

No comment, tenul merge de minune cu numele.

Bred Pit de România strikes again.

Poenaru Real Madrid – parcă suna mai bine… sau Poenaru Dream Team… sau Poenaru Best Of… Poenaru All Stars

Ciudată modalitate să distragi atenţia de la numele de familie Păsărică, să-i zici şi cocoşel. Iară mă duce mintea către altă dobitocenie de banc mai vechi:  Pe unu îl chema Căcat Augustin. Merge omu’ nost pe la primărie, se interesează cum poate să-şi schimbe numele. E întrebat de N ori care sunt motivele, dacă nu evită intrarea la pârnaie pentru ceva motiv, etc etc. Omu se tot justifică: Nu-mi place numele, mi-e ruşine de el, vreau să-l schimb! Într-un final primeşte mult visatul formular şi-l completează: Căcat Viorel

Robu’ lu’ Dumnezeu Mihai o iei în căsătorie pe roaba lu’ Dumnezeu Viorel?

DA !

De ce?!?

Să-i asigur viitorului nostru copil un viitor luminos…

Baftă!!!

La ăsta trebuie un later edit că deocamdată mă împrăştiu de râs…