Bărbații este porci

Doi bătrânei la un azil de bătrânei. Pentru a evita clișeele îi vom numi Antonel și Concordia. Și cei doi bătrânei, situați undeva pe la venerabila vârstă de 80+, într-o bună zi se îndrăgostesc. Și relația lor crește pe zi ce trece, până când într-o bună zi, Antonel își ia inima în dinți și-o întreabă pe Concordia: Auzi tu, fă Concordio, așa de dragul tinereților de mult apuse, nu-mi pui tu mâna “acolo” puțin? Așa, să-mi aduc și io aminte cum îi. Concordia se conformează, pune mâna pe cuc, totul e în regulă. A doua zi, ca de obicei Concordia iese din camera ei și merge să-l scoată pe Antonel la plimbare. Ia-l de unde nu-i! Iese babuța, îl caută, îl strigă … nimic. Până când i se pare că-l vede pe o bancă mai retrasă în parc. Se îndreaptă ea fericită către moșuleț, când se apropie…stupoare, Antonel era alături de altă băbuță. Urmează urlete, crize de lumbago, baston aruncat, “Ce are ea și eu nu am ?!?“.

Antonel afișează un zâmbet laaaaarg…  Parkinson !