Memento 22 decembrie ’89

Se împlinesc 21 de ani de la evenimentele care ne-au schimbat cursul vieţilor. Au trecut 21 de ani de când nişte eroi au avut curajul să dea jos un regim care întrecuse orice măsură. Au trecut 21 de ani de când avem ciocolată mâncabilă, portocale portocalii, banane galbene, cafea cu cofeină, pepsi în toate oraşele nu doar pe litoral şi multe alte lucruri inimaginabile până atunci. Au trecut 21 de ani de când avem dreptul la liberă exprimare. Au trecut mai puţin de 21 de ani de când avem internet şi bloguri şi forumuri şi alte căcaturi. Au trecut 21 de ani degeaba. Cu toată libera noastră exprimare şi cioocolata Milka şi whisky-ul de import n-am făcut decât să ne adâncim într-un dolce far niente. Cei care au murit acum 21 de ani pentru libera noastră exprimare probabil se aşteptau să facem mai mult decât să dăm doar cu pixul sau cu tastele. Se aşteptau să ne revoltăm dacă cineva ne mai calcă în picioare, să luăm atitudine dacă ni se răpesc nişte drepturi dar şi să ne facem o viaţă mai bună nemaifiind îngrădiţi de mlaştina comunistă. Ce-am rezolvat în 21 de ani? Un mare căcat. Poate în următorii 21. Cine ştie?

În memoria celor care ne-au dat şansa unei vieţi mai bune cu preţul vieţii lor, în memoria eroilor care nu s-au tras pe cur când a fost vorba să-şi susţină convingerile şi în memoria aceloraşi eroi care au stat în faţa unor tancuri nu în spatele unor monitoare, se va organiza mâine la Oradea (şi în alte localităţi) o acţiunile de comemorare din cadrul campaniei Eroii nu mor niciodată. Acţiunea nu este murdărită de nici o culoare politică (vezi 1 Decembrie la Alba Iulia), nu are ca şi organizator autorităţile locale (care de la o vreme nu se mai obosesc să-şi aducă aminte, poate doar dacă ar fi an electoral) şi nu are decât unicul scop de a nu lăsa oamenii să uite.