O zi cu “Unchiu” la Coada Lacului

Ajungem joi seara la Coada Lacului, ne cazăm la o pensiune, ne întâmpină doamna casei, soţul fiind plecat la un chef prin Stâna de Vale. Bem nişte beri, investigăm zona după care somn. Mă trezesc vineri dimineaţa, ies pe terasă la o cafea, mă întâmpină domnul casei – Unchiu.

Mă cheamă X, bei o pălincă?

Omule, stai să îmi beau cafeaua, e 9 dimineaţa, înţeleg că trebuie să scoţi cuiul de azi noapte, dar nu pot să beau benzină pe stomacul gol.

Ok, dar o bere bei cu mine. 

Da, hai să bem o bere.

Bem o bere, apuc să mă sustrag să mă duc să mănânc ceva, mă mai sustrag puţin că trebuie să stau cu nevasta şi copilul. După care se duce copilul să se culce. Mă prinde Unchiu. Mai bine zis mă încolţeşte şi loveşte necruţător.

Uite aici două beri ca gheaţa, le bem şi vii să mă ajuţi cu o treabă. (Ne cunoşteam de <3 ore). Trebuie să mergem să ajutăm nişte pescari cu o chestie. Nu lipsim mult.

Ne suim în maşină şi pornim spre lac să ajutăm pescarii. Peste 50 de metri ne oprim la bar. Ia Unchiu o plasă de beri cu care să ajutăm pescarii şi două pe care le bem la faţa locului. Nepoate, e cald afară, trebuie să ne hidratăm. Mergem mai departe. Peste încă 2 km ne apare alt bar în faţă. Nepoate, mi-e sete, facem o pauză. Pac, încă două beri.

Ajungem la lac să ajutăm pescarii. Pescarii se bucură că-l văd pe Unchiu, încep poveştile pescăreşti, se desfac berile care se beau la foc automat pentru că trebuie să ducem sticlele înapoi! Între timp mai sună telefonul, explic nevestei că am venit să asistăm pescarii să ne ofere masa de seară, Unchiu m-a rugat, nu se poate refuza aşa ceva etc, etc.

Pornim înapoi. Evident la primul bar ne oprim să bem o pălincă, că are o pălincă nea Gogu de-ţi lingi buzele. Mda. La al doilea bar mai stăm la ÎNCĂ o bere că trebuie să lăsăm sticlele. Restul poveştii o cenzurez.

Probabil voi mai ataşa nişte poze cu peisaje după ce le dau jos de pe aparat.