Om cu şurub la cap
Băi, deci mă sună azi unul de la firma care mi-a tras jaluzele.
“Domnu’, de la firma X suntem, nu vă supăraţi, n-am uitat la dumneavoastră o pungă de şuruburi?”
Băi, mi-a zis ceva nevastă-mea de-o pungă, cred ca la aia pungă se referea.
“Vaaai, perfect! Că deja sunteţi al cincilea client pe care-l sunăm!”
Acuma trecând peste faptul că uiţi ceva, trecând şi peste faptul că-s nişte şuruburi pe care le găseşti în Obi la kilogram, oare o fi frumos să suni toţi clienţii din ultimele zile să-ţi cauţi şuruburile? Oare cum or fi montat jaluzele ultimele 2 zile, sau au oprit toată activitatea?
Io m-aş uita dacă a montat jaluzelele care trebuiau… să nu fie ale altui client, că poate te sună iar… şi iar…
Din aceeaşi categorie “cu meşteri” – am o părere fantastic de bună despre ăia care vin cu mâna în cur (scuzaţi cuvântul “mână”) şi încep să-ţi ceară: şurubelniţă, cleşte, patent, etc, etc, după care, la plecare, le iau cu ei! Priceless!
Sau ceva dobitoci de la RDS şi să-ţi ceară cablu şi cleşte de mufat. Şi o bere.
Te-ar mira?
Sincer, nu.