Ţeapa cu maşinile de cusut

Oraşele se tot împânzesc ocazional cu afişe prin care diverşi „descurcăreţi” se dau drept colecţionari de maşini de cusut nemţeşti, pentru care oferă sume imense. Să fii bolovan oligofren nu e foarte greu, aşa că foarte mulţi oameni naivi o iau de bună.

„Colecţionar german, cumpăr maşini de cusut mărci germane vechi. Ofer 40.000 – 45.000 de euro. Plata pe loc”, sună super oferta de îmbogăţire peste noapte.

Prima varianta 

Omul pune mâna pe telefon şi dă la celălalt capăt al firului de o persoană foarte prietenoasă care le confirmă că anunţul este real, cerând seria inscripţionată pe maşina de cusut, pentru a vedea dacă este originală. Evident, seria figurează în baza de date iar cumpărătorul intră în extaz şi se udă tot, fericit că a dat de o maşină de cusut originală conform specificaţiilor şi abia aşteaptă să-l umple de bani pe bietul om. Până aici totul e în regulă.

Problema apare când cumpărătorul susţine că nu poate trimite transportul tocmai din Germania pentru o singură maşină şi îi solicită bietului om să mai procure un exemplar. Cum evident că săracul om nu se poate duce la magazinul de maşini de cusut vechi, originale şi foarte ieftine, tot cumpărătorul prietenos şi escroc vine cu o super ofertă, prezentând datele de contact ale unui fals vânzător. Acest al doilea vânzător are întotdeauna o maşină de cusut originală, cu serie verificată anterior pe care vrea s-o vândă la preţ de nimic, „să mânce şi gura lui ceva”, probabil doar două-trei mii de euro. Tranzacţia se face prin parcări, viitorul păgubit cumpără maşina şi pune repede mâna pe telefon să-l sune pe cumpărătorul din Germania. Pe numărul respectiv bate vântu apa-n oale iar bolovanul nostru se trezeşte cu două maşini de cusut şi purcede la a prinde orbul şi a-i scoate ochii.

A doua variantă

Găseşti anunţul vieţii pe un stâlp, suni omul să vină să-ţi vadă maşina şi s-o verifice. Vine omul la tine, se uită, verifică seria, care serie nu e bună. El caută doar între seria cutare şi cutare. Şi-ţi lasă lista de serii cuprinse între cutare şi cutare. După o perioadă de prospectare a pieţii de oligofreni cronici, în ziarele locale apar diverşi amărâţi care vând maşini cu EXACT acele serii, doar că sunt la preţuri derizorii cuprinse între 3000 şi 4000 de euro. Cu saliva curgându-şi din gură din ambele motive, fugi rapid şi dai 3000 de euro pe respectiva maşină în speranţa că ai făcut afacerea vieţii. Ei bine, n-ai făcut-o. Tocmai ai cumpărat o piesă de mobilier la 100 de ori preţul pieţei.

A treia variantă

Individul care răspunde la telefon cere seria maşinii de cusut pentru a o verifica în Germania dacă se potriveşte sau nu cu ceea ce caută ei. Îi dai seria maşinii apoi eşti contactat din nou cu informaţia foarte îmbucurătoare că eşti proaspăt posesor de 40.000 de euro doar că mai rămâne un mic detaliu până la săvârşirea tranzacţiei – să-l suni pe cutare director de la o firmă specializată care să-ţi elibereze un certificat de autenticitate. Evident, contra unei sume modice de 100-200 euro pe care să-i virezi într-un cont.