hello, world! puțin probabil să-mi fi dus dorul, dar revin. și “viața mea se iluminează”. daaa! mi-a fost teamă să scriu ca să nu colcăie modestia în aberațiile mele și să mă credeți a fi chiar o idioată. după multe exerciții de autocunoaștere, intercunoastere, recunoaștere etc., mi-am dat seama că eu chiar nu am nicio problemă. sunt o tipă care se trezește la 5 dimineața și contemplă cu varul de pe pereți, care își bea ceaiul la ore fixe și are cele mai bune colege de bancă din lume. btw. mimi îmi antrenează dorința de a fi veșnic un copil care nu vrea decât să se joace. trebuie să mai lucrez la dispoziția de dimineață pe care unii nu o au și chiar nu mai știu ce să fac pentru a le transmite și lor din miserupismul cu care întâmpin eu o zi grea. oricum personalitatea mea variază în funcție de muuuulti factori, de multe locuri, timpuri, multe persoane și multe stări de spirit. zilele-astea am avut șansa să cunosc niște copii geniali din liceu. habar n-aveam că ei există și simt că doi ani din viața mea s-au irosit, fără să descopăr pe cineva care gândește parțial ca mine în momentele mele bune, adică nu acelea în care “mă distrez”. chiar. sunt o tipă foarte ușor de amuzat și îmi place să cred că pot citi minți. ego-ul meu tresare de fiecare dată când mi se confirmă bănuielile. m-am îndrăgostit de pera novacovici și e o situatie iremediabilă. sau cel puțin, de articolele lui. am învățat că “oamenii vor face ORICE pentru cei care le îndeplinesc visele, le motivează eșecurile, le confirmă bănuielile și îi ajută să arunce cu pietre în dușmanii lor”. și are dreptate. acum vreau doar să mă droghez cu tone de cărți și să scriu mai mult pe blog. și cel mai important aspect. eu și emy am decis să ne facem un site special, al nostru, pe care să comentăm din perspective diferite, diferite subiecte. vrem un titlu șmecher și…cam atât. eu și tehnologia nu prea stăm nas în nas. de-asta giculainen se va închide imediat ce voi apăsa Publier.
hello, world! puțin probabil să-mi fi dus dorul, dar revin. și “viața mea se iluminează”. daaa! mi-a fost teamă să scriu ca să nu colcăie modestia în aberațiile mele și să mă credeți a fi chiar o idioată. după multe exerciții de autocunoaștere, intercunoastere, recunoaștere etc., mi-am dat seama că eu chiar nu am nicio problemă. sunt o tipă care se trezește la 5 dimineața și contemplă cu varul de pe pereți, care își bea ceaiul la ore fixe și are cele mai bune colege de bancă din lume. btw. mimi îmi antrenează dorința de a fi veșnic un copil care nu vrea decât să se joace. trebuie să mai lucrez la dispoziția de dimineață pe care unii nu o au și chiar nu mai știu ce să fac pentru a le transmite și lor din miserupismul cu care întâmpin eu o zi grea. oricum personalitatea mea variază în funcție de muuuulti factori, de multe locuri, timpuri, multe persoane și multe stări de spirit. zilele-astea am avut șansa să cunosc niște copii geniali din liceu. habar n-aveam că ei există și simt că doi ani din viața mea s-au irosit, fără să descopăr pe cineva care gândește parțial ca mine în momentele mele bune, adică nu acelea în care “mă distrez”. chiar. sunt o tipă foarte ușor de amuzat și îmi place să cred că pot citi minți. ego-ul meu tresare de fiecare dată când mi se confirmă bănuielile. m-am îndrăgostit de pera novacovici și e o situatie iremediabilă. sau cel puțin, de articolele lui. am învățat că “oamenii vor face ORICE pentru cei care le îndeplinesc visele, le motivează eșecurile, le confirmă bănuielile și îi ajută să arunce cu pietre în dușmanii lor”. și are dreptate. acum vreau doar să mă droghez cu tone de cărți și să scriu mai mult pe blog. și cel mai important aspect. eu și emy am decis să ne facem un site special, al nostru, pe care să comentăm din perspective diferite, diferite subiecte. vrem un titlu șmecher și…cam atât. eu și tehnologia nu prea stăm nas în nas. de-asta giculainen se va închide imediat ce voi apăsa Publier.